Despre oameni, idei şi utopii

Doamnei Oana-Maria Bogdan, 

Ţinând cont că sunt un membru PLUS şi am observat că în aceste zile, după ce afirmaţiile dumneavoastră halucinante au ieşit de undeva din tenebroasele catacombe ale internetului, după ce în prealabil au evadat, cu sau fără voia raţiunii, din filozofia complexă a noului om politic, aşteptam, la fel ca mulţi alţii, cel puţin nişte scuze sincere şi un răspuns în care să nu vă ridiculizaţi nici publicul şi nici membrii de partid care se pot mişca mai bine decât dumneavoastră în spaţiul ideilor sociale şi politice.
Drept urmare, în nume personal, vă cer şi încă aştept, fie scuzele dumneavoastră, fie demisia din funcţiile de conducere ale partidului, fie ambele.
Menţionez din capul locului că nimeni (sănătos la cap) NU vă atacă ideile pe criterii de sex, religie sau etnie, aşa cum, în mod surprinzător, aveţi tendinţa să subliniaţi*.

Motivaţie:

Exprimând o astfel de idologie daţi dovadă de o crasă lipsă de logică şi cultură, iar asta aduce serioase deservicii nu doar partidului, ci unei întregi generaţii de tineri dispuşi să ajute la schimbarea în bine a României.
Pentru a vă fi clarificate o parte din aspectele care au dus la reacţia mea, vă răspund punctual la ceea ce dumneavoastră numiţi „clarificare”, adică vă răspund la interviul dumneavoastră din VICE şi la cel de pe pagina PLUS, răspunsuri în care vă încăpăţânaţi să "explicaţi inexplicabilul".
Încercarea dumneavoastră de argumentare nu lămureşte nimic, ci agravează supoziţia că nu stăpâniţi subiectul asupra căruia emiteţi opinii, din următoarele motive:

a) Îi acuzaţi pe cei care vă critică nefericitele postări ca făcând "bullying online" cu dumneavoastră, ceea ce este eminamente fals, deoarece, pe lângă noţiuni precum "proprietatea privată", dovediţi că nu ştiţi nici ce înseamnă bullying.
"Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă." Deci, după cum este subliniat, asta preupune că nu ar exista o problemă, însă declaraţiile dumneavoastră şi ideologia dumneavoastră sunt o FOARTE MARE PROBLEMĂ, una cât se poate de reală pentru toţi cei care sperau că noua clasă politică este mult mai bună decât cea veche.
Dumneavoastră trebuie să înţelegeţi că stângăciile acestea nu se răsfrâng doar asupra partidului PLUS, a membrilor PLUS şi a alianţei USR PLUS, ci şi asupra întregului val de oameni noi intraţi în politică, fapt pe care păreţi să-l ignoraţi complet, privind orice replică din perspectva sexului pe care îl aveţi. Vă recomand să lăsaţi deoparte frustrarea de gen, care nu-şi are locul în discuţiile politice şi cu atât mai puţin în cele ideologice şi să vă ocupaţi de problema generată, într-un mod corespunzător. Vă garantez că sunt oameni în această ţară care pot înţelege atât filosofia, de la Platon la Hegel, cât şi filosofia de la Hegel până la dumneavoastră. Trebuie doar să ne explicaţi raţiunea din spatele năucitoarelor dumneavoastră idei.

b) Analogia cu obsesia românilor pentru proprietate ne spune că insistaţi în aroganţă şi negare. Preferaţi să acuzaţi românii, adică electoratul şi chiar membrii de partid, de o sensibilitate (să nu spuneţi prostie) în timp ce afirmaţia dumneavoastră despre lipsa proprietăţii private ar trebui să rămână validă. Ca ideal spun, desigur, însă ar trebui ca acest idel să funcţioneze măcar la nivel de raţiune sau să fie construit pe un fundament, pe o bază, fie ea şi utopică. Sunteţi om politic, deci este normal să aşteptăm explicaţii.
După cum bine observaţi, eu nu vorbesc deloc despre deposedare brutală, ci de lipsa proprietăţii private ca ideal, aşa cum apare el în contextul în care dumneavoastră aţi făcut comentariul. Nu vă acuz nici măcar de marxism, aşa cum insistaţi să spuneţi, ci de o lipsă gravă de înţelegere a mecanismelor sociale şi de un idealism caracteristic mai degraba adolescenţilor decât oamenilor politici. Proprietatea privată este motorul evoluţiei, aşa cum oxigenul este sufletul arderii şi resursa de bază a vieţii. Da, problema dreptului de proprietate a născut probabil cea mai mare parte din conflictele lumii, la fel cum existenţa oxigenului poate fi responsabilă de toate incendiile şi morţile naturale, de îmbătrânire. Simplu spus: Să visezi la dispariția proprietății private, mânat de gândul că asta aduce pacea universală, este la fel de inept ca atunci când ți-ai dori dispariția oxigenului, cu gândul că asta ar aduce viața veșnică!

c) În filosofia politică, ceea ce dumneavoastră numiţi "patrimoniul material și imaterial al comunităților umane", se defineşte ca bunuri, resurse şi cunoaştere, iar cunoaşterea (patrimoniu imaterial) se împarte conform lui Michael Polanyi în "colective knoledge" (transmisibil prin intermediul informaţiei) şi "personal knowledge" (netransmisibil, eminamente personal, generator şi motor al particularităţii de cunoaştere). Nu poţi transmite, spre exemplu, faptul de a fi parizian. Atâta vreme cât avem personal knowledge şi este netransmisibil, proprietatea nu poate fi decât privată din raţiuni de individualitate, orice intervenţie asupra unui idel comun fiind imposibilă. Nu ne mână aceleaşi năzuinţe, nu avem aceleaşi scopuri şi nu ne bucură aceleaşi lucruri! Dacă ceva nu vă este clar, vă rog şi chiar vă recomand să citiţi Personal Knowledge a lui Michael Polanyi.

d) Spuneţi că sunteţi aptreprenor şi că nu puteţi fi comunistă sau marxistă. Ţin să vă aduc la cunoştinţă o serie de antreprenori, moşieri, oameni avuţi în general, reprezentanţi ai socialismului utopic, marxismului şi comunismului: Thomas More (pe la 1400-1500); Contele de Saint-Simon; Charles Fourier; Robert Owen; Karl Marx; Engels; Petru Groza; Gheorghe Maurer; Lucreţiu Pătrăşcanu (ultimii trei foarte bogaţi şi "întreprinzători") plus mulţi alţii. 

Deci, în loteria argumentelor haotice pe care o practicaţi, se pare că nici aceasta nu satisface criteriul rezonabil al irefutabilităţii.

e) Argumentul 5 la dumneavoastră* este o chestiune new-age, o inepţie datorată proastei înţelegeri a politicii economice. Urmează să va luaţi de braţ cu Alexandra Ocasio Cortez, însă nici măcar ea nu cred că visează la desfiinţarea proprietăţi private şi se prea poate să vă ocolească. Măcar pe ea nu o puteţi acuza de sexism. La AOC ar fi totuşi de remarcat că ştie ce este acela un argument şi când răspunde nu îi ia de proşti pe cititori/ascultători, ceea ce, cu regret observ, că încercaţi dumneavoastră în toate replicile.
Totuşi, pentru a nu fi acuzat de aceeaşi meteahnă, am să vă explic de ce nu este valid acest argument, ba chiar el susţine proprietatea.
Prezenţa resurselor limitate şi a nevoilor nelimitate (realitate la care apelaţi în acest argument pentru a da naştere unui silogism) necesită o distribuire a resurselor în baza unui criteriu care a evoluat de-a lungul timpului de la puterea brută (împărţirea resurselor şi a bunurilor prin conflict, violenţă) la negocieri şi la împărţirea pe criterii pecuniare şi de performanţă.
Ultimele două sunt cele care le avem şi astăzi, în timp ce prima stuaţie o regăsim pe ici, pe colo, unde interesele sunt foarte mari sau unde educaţia lipseşte. Totuşi, proprietatea privată a fost, este şi o să fie o "roată motrice" a societăţii (sperăm că una mai de soi, decât alte roţi motrice) prin dorinţa individului de a-şi materializa şi valorifica energia, forţa şi inteligenţa. Omul, cum vă spuneam mai sus, se individualizează prin acel personal knowledge, iar asta, indiferent de stadiul de înţelegere, va duce sub un mod sau altul la dorinţa de a deţine şi utiliza bunuri, resurse, informaţii. Fără o proprietate privată asupra bunurilor, resurselor şi informaţiilor, ele ar putea fi utilizate doar haotic, fiecare încercând prin orice mod să dispună de o cât mai largă satisfacere a nevoilor proprii.
O a doua situaţia posibilă ar fi ca proprietatea să se afle sub o entitate superioară individului, o entitate abstractă precum statul sau corporaţiile. În ambele situaţii, bunul necesită repartizare, adică o teorie eficientă a repartiţiei (abia aici puteţi găsi la Karl Marx ceva care se poate să vă placă). Pentru o teorie a repartiţiei trebuie utilizat un criteriu de distribuire. Capitalismul, deşi imprefect, a dezvoltat cel mai bun sistem din punctul meu de vedere, adică cel al randamentului, al meritului. Marxismul însă, a opus acestui sistem, unul bazat pe nevoi. Cum nu se putea raporta direct la piaţă pentru a stabili preţuri reale şi nu putea nici cuantifica nevoile, marxismul a dat naştere unor interpretări şi curente care pornesc de la cel leninist, troţkist până la utopiile legate de „a treia cale” şi la fanteziile hipiote şi new-age de astăzi. Astfel, cu cele mai bune intenţii (la fel ca dumneavoastră), marxismul a dat nastere tuturor ideologiilor care se agaţă de un alt mod de distribuţie decât cel al randamentului, al valorii adăugate, căutând hibe fireşti în repartiţia capitalistă (hibe legate de sex, statut, religie etc). Cam toate „ismele” îndrăgite de dumneavoastră, inclusiv feminismul, sunt curente neomarxiste (feminismul liberal de tip Sandberg pare să fi murit înainte să se nască, ceea ce era absolut firesc, din cauza incompatibilităţii sale cu lumea capitalistă), iar asta o puteţi aprofunda citind Leszec Kolakowsky, „Principalele curente ale marxismului” sau răsfoind articolele despre feminism din VICE, publicaţie care pare sa vă fie prietenă. 

Deci vă recomand să nu mai respingeţi cu atâta efervescenţă eticheta de neomarxistă de care nu o sa mai puteţi scăpa pentru mult timp de acum înainte. Ba chiar nu este atât de gravă pe cât pare, deoarece ecologismul şi dezvoltarea durabilă sunt feţe edulcolate şi pe alocuri bune ale neomarxismului.
Concluzionând aces punct, după cum observaţi, primul caz (lipsa totală a dreptului de proprietate) naşte violenţă, al doilea (proprietatea în mâna unei entităţi abstracte) naşte abuz, dictatură şi incompetenţă, în timp ce proprietatea, aşa cum este astăzi, oferă o distribuire relativ echitabilă, imperfectă, desigur, a resurselor.

f)  Exemplul utilizării Uber şi Airbnb nici nu are sens să-l mai dezbatem intens, deoarece el include o întreagă serie de proprietăţi private a căror uz este cedat temporar, printr-un intermediar, contra unei taxe, către o altă persoană. Deci indiferent cum tratăm această problemă, ea nu impune şi nici nu duce la o renunţare la proprietate. Dreptul de uzufruct este în sine o componentă a proprietăţii în accepţiune extinsă.
Dacă vă referiţi la faptul că UBER nu deţine nici maşini, nici hărţi, nici sistem de plată, deoarece toate aparţin altor corporaţii, exemplul intră sub incidenţa dreptului de uzufruct, drept care poate fi acordat liber sau cel mai des în baza unui contract.

g) Supoziţia dumneavoastră de la punctul 6 - “Ceea ce ne va duce înainte ca societate este încrederea în bunul public (material și imaterial) și nicidecum acumularea individuală de obiecte și pământuri” este o banală abordare de tip budist, prin care fericirea se obţine prin lipsa dorinţelor individuale, inclusiv lipsa dorinţei de a deţine bunuri materiale. Ţin să vă aduc totuşi în atenţie că lumea civilizată şi evoluţia vin din Europa, din lumea protestantă, mai precis, cum o explica şi Max Weber şi nu din meditaţii transcedentale sau din spiritualitate. Este mare lucru să înţelegem ce este bine pentru noi şi ce ar fi bine pentru omenire, mai ales când avem pretenţii de politician. 

NOTĂ:

*Textul a fost scris în urma reacţiilor de susţinere ale doamnei faţă de afirmaţiile iniţiale.
Afirmaţiile domnei au fost:
1. "Aș desființa agricultura și nu aș domestici animalele. Cred că am fi oameni mult mai buni dacă, în calitate de descendenți ai vânătorilor și culegătorilor, nu am avea proprietăți și am trăi în grupuri în loc de cupluri”
2. “Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib, neam sau corporație, vom reuși să conviețuim armonios pe planeta Pamânt. Eu am încredere că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții mele.”
Reacţiile prin care doamna, în loc să-şi recunoască gafele, a ales să le susţină, sunt următoarele:
1. https://www.vice.com/ro/article/gyakp4/politiciana-din-partidul-lui-ciolos-care-vrea-o-lume-fara-proprietate-privata?fbclid=IwAR3yHuZZAxrjyGrH2QVL4dwTtM6Rc819J4cLO7MsN9AbgJWCLOBlbEhwusQ
2. https://stiri.plus/despre-comunistii-sexo-marxistii-si-leninistii-de-la-plus/?fbclid=IwAR02Qg9aK_Z1EKlCDjRD4kKhRP18kpzx_iL5KLtH4GFifQMPmW-jHDejNHg

** Resursele materiale ale țării și ale planetei, în general, sunt limitate. Dacă ne lansăm într-o competiție înverșunată pentru stăpânirea și exploatarea lor, vom avea de suferit toți și mai ales vor avea de suferit generațiile viitoare. De aceea, cred că e nevoie de multă creativitate politică pentru a imagina, alături de proprietatea exclusivă, forme de guvernanță colaborative, deschise, mai responsabile față de societate și față de planeta Pământ, pe care o „consumăm” cu bună știință.